După “Copacul cu Frunze de caiet”, Laurentiu Despina lansează “CÂND LACUL A STRIGAT” și am citit-o și pe aceasta, vă scriu la cald, acum am terminat Cartea, sau m-a terminat ea pe mine! Parcă am văzut un film bun! Despina a țesut cuvintele cu fir de aur, a construit atâtea fraze prin care am văzut imaginea textului, am simtit parfumul atmosferei și da, intr-adevar, nu Cartea e modernă, nu eu sau noi, cititorii, suntem depasiți, ci doar suntem…contemporani cu ea.
Citind,…Doamne… m-am vazut una dintre bilele acelea, dată de toți pereții intr-o rutină zgomotoasă, în urna de la Loto, știți la TV, sperând că intr-o zi voi fi câștigătoare, pentru binele si bucuria cuiva…
Am savurat cu placere fiecare figură de stil; este bun, foarte bun, este Maestru!
Acum, recunosc, am căutat vreo doua cuvinte in DEX, am tradus vreo alte două pe Net (dar oare nu facem asta aproape zilnic?). Pe de altă parte am recunoscut și arhaismele, cum ar fi “aprozar”, am zambit, am oftat, m-am relaxat, m-am “oglindit” in luciul Lacului și a fost o lectură super placută, pe gustul meu. Nu-l pot compara, are un stil deosebit, este propriu – el.
Pot insa sa spun ca, pe Miruna, unul dintre personajele Copacului cu Frunze de caiet, da, am iubit-o și o țin intr-un colt al inimii mele, iar pe Sabina, din acest nou roman, o iubesc si o pastrez in inima inimii mele.
Este un roman care transmite emotii si sentimente trăite de oameni, despre conștiință, curaj și responsabilitate, despre atitudine si perseverenă, despre iubire…da, se cheama Viață!
Vă recomand să vă activați în “modul cititor” și să dobândiți revelația lecturii cititind acest roman, iar daca trebuie sa faceti un cadou cuiva, oferiti-i o carte bună.