Romanul „Ciocârlia mută”, semnat de Ioniță Tuzlaru, vine ca un dar tulburător și necesar pentru cititorul de azi, purtând în el forța documentului viu și grația unei narațiuni atent elaborate. Este o carte care te obligă să încetinești pasul și să asculți, nu doar cu urechea minții, ci și cu o disponi­bilitate afectivă pe care literatura adevărată o cere.
Reprezentând a doua parte din ciclul „Rapsodii dobro­gene”, acest roman este o frescă istorică a unei epoci zbuciumate – de la Primul Război Mondial și până la instau­rarea regimului comunist –, dar totodată și o meditație profundă asupra destinului individual și colectiv, asupra pierderii și regăsirii demnității umane. Ioniță Tuzlaru stăpâ­nește arta de a așeza faptele în context, fără a le caricaturiza sau exagera, păstrând mereu un ton sobru, dar vibrant.
Titlul, „Ciocârlia mută”, devine metafora centrală a romanului: pasărea iubită de fetița Anuța simbolizează o umanitate redusă la tăcere, o comunitate care, în fața vitre­giilor istoriei, nu mai poate cânta, dar nici nu se lasă învinsă pe deplin. Este o metaforă a exilului interior, dar și a rezistenței discrete prin memorie, prin identitate, prin iubi­rea de loc și de cei apropiați.
Structura romanului, construită în două planuri nara­tive – unul românesc (Nalbant), altul bulgar (Ghiaur Suiciuc, Balcic) –, îi permite autorului să urmărească în paralel două lumi legate de o comunitate care emigrează în Cadrilater, în urma deciziilor politice ale vremii. Naratoarea Ana (Anuța), copil devenit martor maturizat precoce, oferă un punct de vedere viu, emoționant și autentic. Din pers­pectiva ei, lumea se vede mai clar, uneori mai dur, dar mereu cu o înțelegere profundă a legăturii dintre om și pământ, dintre familie și destin.
Desigur, istoria nu este doar decor, ci personaj în sine. Ioniță Tuzlaru reușește să dramatizeze fără patetism eveni­mente istorice majore – cedarea Cadrilaterului, ocupația sovietică, colectivizarea, teroarea ideologică –, oferind citito­rului o cronică literară care îmbină veridicitatea cu vibrația umană. Este meritul său că, deși romanul abundă în detalii istorice, el nu devine niciodată o simplă lecție de istorie, ci păstrează tot timpul pulsul narativ viu și tensionat.
Stilul autorului este remarcabil prin claritate și expre­sivitate. Descrierile sale au o dimensiune picturală, în care Dobrogea ca univers afectiv, mitic, simbolic. Valea Tăiței, cu dealurile arămii, cu pădurile de corniș și salcâmi, cu livezile de cireși și viile tăcute, este locul unui Eden pierdut și, poate, regăsit în memorie.
De asemenea, dialogurile sunt autentice, redate în graiul firesc al locului, iar personajele – fie că vorbim despre Andrei și Ileana Arapu, despre bunica Ana, despre învăță­torul Iordan Popescu sau despre grecoaica Kati – sunt vii, recognoscibile, complexe. Prin ele se exprimă o întreagă tipo­logie umană, o paletă de caractere și destine care construiesc un portret al unei epoci în transformare dramatică.
„Ciocârlia mută” este, așadar, mai mult decât o poveste despre migrație, război sau supraviețuire. Este un roman despre memorie și despre lupta de a rămâne om într-o lume care pare că se dezumanizează. Este un elogiu adus demni­tății tăcute, acelei verticalități interioare care nu se clatină nici sub presiunea propagandei, nici în fața foametei, nici în exil.
Publicarea acestui roman de către Galaxia Coresi, în 2025, marchează o dublă realizare: pe de o parte, readucerea în lumină a unei voci literare tulcene autentice, Ioniță Tuzlaru; pe de altă parte, reafirmarea angajamentului nostru de a promova literatura de calitate, profund ancorată în realitățile locale și în valorile umane universale.
Pentru cititorul care caută sens, emoție și adevăr în proză, această carte este un dar rar. Ea ne ajută să înțelegem cine am fost, cine suntem și, poate, cine putem deveni.

Vasile Poenaru
Editor