Testamentul unui greier

În „Testamentul unui greier”, Dumitru Ichim își continuă parcursul liric unic, situat la intersecția dintre teologie, poezie și mitopoetică personală. Poetul – totodată preot și hermeneut al Cuvântului – construiește un univers în care psalmii devin formă de rezistență metafizică, iar metafora religioasă nu e ornament, ci substanță.

Greierul devine alter ego-ul liric, voce a fragilei vegheri, martor al nopții și al Cuvântului care se încarnează. De la „De vorbă cu olarul”, poem emblematic despre fragilitatea creației și taina metamorfozei, până la „Predestinare” sau „Psalmul spovedaniei de nor”, volumul respiră o poezie de mare densitate teologică, cu resurse stilistice bogate și o originalitate a imaginarului care îl plasează pe Ichim într-o tradiție ce unește lirismul mistic și expresia postmodernă.

Un volum necesar în peisajul poeziei române contemporane – profund, curajos și neobișnuit de viu.

Vasile Poenaru